ESTÉTIC, -Ă, estetici, -ce, subst., adj. 1. S. f. Știință care studiază legile și categoriile artei, considerată ca forma cea mai înaltă de creare și de receptare a frumosului; ansamblu de probleme privitoare la esența artei, la raporturile ei cu realitatea, la metoda creației artistice, la criteriile și genurile artei. 2. S. n. art. Ansamblul însușirilor și al fenomenelor studiate de estetică (1). 3. Adj. Care aparține esteticii (1), privitor la estetică (1); care privește frumosul, care corespunde cerințelor esteticii (1); frumos. – Din fr. esthétique. Vezi definitia »

ACLÍNIC, -Ă, aclinici, -ce, adj. (Despre o regiune) Lipsită de câmp magnetic. – Din fr. aclinique. Vezi definitia »

ASIMÉTRIC, -Ă, asimetrici, -e, adj. Lipsit de simetrie. – Fr. asymétrique (< gr.). Vezi definitia »

CROMATOGRÁFIC, -Ă adj. Referitor la cromatografie. [< fr. chromatographique]. Vezi definitia »

ADÓNIC adj. vers ~ = vers greco-latin care încheia strofa safică, dintr-un dactil și un spondeu (sau troheu). (< fr. adonique) Vezi definitia »