OCÉL s. m. 1. ochi simplu la numeroase artropode. 2. pată rotundă pe aripile insectelor, pe penele păsărilor sau pe penajul animalelor. (< fr. ocelle, lat. ocellus) Vezi definitia »

PARALÉL, -Ă adj. 1. (Mat.; despre drepte, planuri) Care se află la o distanță constantă unul de altul și care nu se pot întîlni oricât ar fi prelungite. 2. Care se produce concomitent și se desfășoară în mod similar cu altceva. // s.n. Dispozitiv pentru trasarea unor linii paralele. [< fr. parallèle, lat., gr. parallelos < para – alături, allelon – unul cu altul]. Vezi definitia »

închitinél adv. (reg., înv.) încetișor, încetinel, domol, cătinel. Vezi definitia »

BREBENÉL, brebenei, s. m. Numele a două specii de plante erbacee, cu flori purpurii, trandafirii, albe sau gălbui (Corydalis Marshalliana și solida). – Din breabăn + suf. -el. Vezi definitia »

MENESTRÉL s. m. poet-muzicant ambulant din evul mediu, care cânta și recita versuri acompaniindu-se cu un instrument; (p. ext.) cântăreț popular. (< fr. ménestrel) Vezi definitia »