SINERÉZĂ, sinereze, s. f. Fenomen fonetic constând în fuziunea, într-un diftong ascendent, a două vocale învecinate prin transformarea primei vocale într-o semivocală. – Din fr. synérèse, lat. synaeresis. Vezi definitia »

biță, biți s. n. agent de circulație. Vezi definitia »

scengeríță, scengeríțe, s.f. (reg.) fiecare dintre verigile de fier, care leagă, la car, osia de policioară. Vezi definitia »

CHIDĂ, chide, s. f. (Reg.) Chiciură. – Magh. köd „bură, ceață”. Vezi definitia »

otóșcă s.f. (reg.) țuică slabă care curge la urmă de tot din cazan. Vezi definitia »