DEGRADÁRE, degradări, s. f. Acțiunea de a (se) degrada și rezultatul ei; degradație. 1. Înjosire. 2. (Și în sintagma degradare militară) Pedeapsă militară care constă în luarea gradului, excluderea din armată etc. ♦ (În sintagma) Degradare civică = pierdere juridică a unor drepturi cetățenești. 3. Proces de schimbare în rău; stricare, deteriorare, ruinare. ♦ Micșorare a valorii agricole a unui sol, a unui teren, a unui zăcământ etc. ◊ Degradarea solului = totalitatea schimbărilor produse în solurile spălate intens prin apa de infiltrație, care determină schimbarea fertilității acestora. – V. degrada. Vezi definitia »

TIVÍRE, tiviri, s. f. Acțiunea de a tivi și rezultatul ei; tivitură. – V. tivi. Vezi definitia »

REFULÁRE, refulări, s. f. Acțiunea de a refula și rezultatul ei. – V. refula. Vezi definitia »

neconteníre s.f. (înv.; în loc. adv.) cu necontenire = necontenit; fără răgaz. Vezi definitia »

PERIODIZÁRE, periodizări, s. f. Acțiunea de a periodiza și rezultatul ei. [Pr.: -ri-o-] – V. periodiza. Vezi definitia »