sfârlă, sfârle, s.f. (reg.) 1. bobârnac. 2. bot, rât. 3. (peior.) gură. 4. (înv. și reg.) jucărie mică de copii care se învârtește pe o suprafață plană; sfârlează, titirez, prâsnel. 5. (pop.) femeie slabă și iute în mișcări. 6. (reg.) obiect de dimensiuni reduse. 7. (reg.) băț prevăzut cu două găuri și cu o sfoară, care se fixează în buza unui cal, ca să nu se miște la potcovit. 8. (reg.) colibă din lemn într-o pădure. 9. (reg.) peștișor de râu; zvârlugă. Vezi definitia »

ANCLÁVĂ, anclave, s. f. Fragment de rocă variată, înglobat în masa unui corp de roci eruptive. – Din fr. enclave. Vezi definitia »

CIOROÁICĂ, cioroaice, s. f. 1. Cioară. 2. Epitet dat unei femei brunete, oacheșe. – Cioroi + suf. -oaică. Vezi definitia »

ESCÁRĂ s.f. Coajă neagră care se formează pe piele de obicei din cauza unei arsuri. [< fr. escarre, cf. gr. eschara – focar]. Vezi definitia »

PARADÍGMĂ s. f. 1. (la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile în care trăim. ◊ principiu care distinge legăturile și opozițiile fundamentale între câteva noțiuni dominante cu funcție de comandă și control al gândirii. ◊ caz exemplar, model, prototip, situație ideală. 2. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt. ◊ ansamblu de termeni, aparținând aceleiași clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul. (< fr. paradigme, lat. paradigma, gr. paradeigma) Vezi definitia »