EPIROGENÉZĂ s.f. (Geol.) Ridicare a unor compartimente mari din scoarța Pământului deasupra nivelului mării. [< fr. épirogenèse]. Vezi definitia »

arșíță (-țe), s. f.- 1. Zăduf, căldură mare, dogoare. – 2. Coastă a unui munte expusă la soare, sau de pe care s-au ars copacii pentru a face teren de pășune. – 3. Țînțar (Culex annulatus). Lat. *arsicia, de la ardēre (Pușcariu 129; Candrea-Dens., 80; DAR); cf. it. arsicciare „a usca la soare”, arsiccio „loc ars, arsură”. Cf. arde. Vezi definitia »

pleștániță s.f. (înv.) bucată de stofă cu care se acoperă vasele liturgice; aer. Vezi definitia »

DREZÍNĂ s. f. vehicul (deschis) pentru transporturi ușoare pe o linie ferată. (< fr. draisine) Vezi definitia »

CAPROTÍNĂ s. f. Gen fosil de lamelibranhiate cretacice, cu cochilia groasă și cu valve inegal dezvoltate. – Et. nec. Vezi definitia »