STÂLPȘÓR s. m. v. stâlpișor. Vezi definitia »

năbăsăditór, năbăsăditoáre, adj. (reg.) tăcut, morocănos. Vezi definitia »

MÉNTOR s.m. 1. Preceptor, educator; îndrumător, povățuitor. 2. Plantă pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia. [< lat., fr. mentor, cf. Mentor – prietenul lui Ulise și preceptorul lui Telemac]. Vezi definitia »

SEPTUÓR s.n. Bucată muzicală pentru șapte voci sau șapte instrumente; septet. [Pron. -tu-or. / < fr. septuor]. Vezi definitia »

por (póri), s. m. – 1. Praz (Allium porrum). – 2. Usturoi sălbatic (Allium scordoprasum, Allium ascalonicum). – Var. pur. Lat. pǒrrus (Pușcariu 1352; REW 6670). Uz popular, se folosește în Dîmbovița și este în mod sigur cuvînt moștenit. Vezi definitia »