hăcuitór, hăcuitoáre, s.n. (reg.) cuțit mare pentru a hăcui (a tăia mărunt) carnea. Vezi definitia »

DIVIZÓR, -OÁRE I. adj. care divide. II. s. m. (mat.) număr întreg sau polinom care divide un număr întreg (sau polinom) dat. III. s. n. ~ de frecvență = circuit sau montaj la divizarea frecvenței unei oscilații electrice; ~ de tensiune = aparat electric pentru divizarea tensiunii. (< fr. diviseur, lat. divisor) Vezi definitia »

SUSUȘÓR adv. (Pop.) Diminutiv al lui sus; destul de sus. – Din sus + suf. -uș-or. Vezi definitia »

BÂIGUITÓR, -OÁRE, bâiguitori, -oare, adj. Care bâiguie. – Din bâigui + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

CATALIZATÓR, catalizatori, s. m. Substanță care grăbește sau încetinește o reacție chimică, fără ca ea însăși să fie modificată. – Cataliza + suf. -tor (după fr. catalyseur). Vezi definitia »