ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (II 1), privitor la acustică. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri minere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor. II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din fr. acoustique. Vezi definitia »

ERÚCIC adj. acid ~ = acid nesaturat în gliceride și în uleiul din semințele de rapiță și de muștar. (< engl. erucic) Vezi definitia »

ORTODÓNTIC, -Ă adj. Referitor la ortodonție. [Cf. fr. orthodontique]. Vezi definitia »

EPIGÁSTRIC, -Ă adj. al epigastrului. (< fr. épigastrique) Vezi definitia »

AMFIBÓLIC, -Ă adj. (Lit.) Amfibologic. [< fr. amphibolique]. Vezi definitia »