UCRONÍE s.f. Teorie în filozofia culturii potrivit căreia evenimentele și faptele de civilizație din istoria omenirii s-au produs ca o consecință inevitabilă, dar nu previzibilă, a progresului continuu. (<fr. uchronie) Vezi definitia »

MUZEOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul organizării muzeelor, al conservării și prezentării exponatelor dintr-un muzeu; muzeistică. [Pron. -ze-o-, gen. -iei. / < fr. muséologie, cf. engl. museology]. Vezi definitia »

DISFEMÍE s. f. tulburare a pronunțării cuvintelor. (< fr. dysphémie) Vezi definitia »

APOPLEXÍE, apoplexii, s. f. 1. Pierdere bruscă a cunoștinței și a sensibilității, cauzată de obicei de o hemoragie cerebrală; atac, dambla, ictus apoplectic. 2. Concentrare bruscă de sânge într-un organ. – Din fr. apoplexie, lat. apoplexia. Vezi definitia »

AUTOCROMÍE s.f. 1. (Poligr.) Tipar colorat executat prin combinarea a două procedee de imprimare diferite. 2. Procedeu de fotografiere în culori. ♦ Fotografie obținută prin acest procedeu. [< germ. Autochromie]. Vezi definitia »