REFLÚX s.n. 1. Fenomenul de retragere periodică a apei mărilor și a oceanelor datorită atracției Lunii și a Soarelui. ♦ (Fig.) Descreștere, regres. 2. (Chim.) Lichid rezultat prin condensarea vaporilor obținuți la rectificare și care este reintrodus în aparatul din care provine. [< fr. reflux, cf. lat. re – împotriva + flux]. Vezi definitia »

INFLÚX s.n. Scurgere a unui curent, a unor particule. ◊ Influx nervos = propagare a excitației într-un nerv. ♦ Fluid ipotetic căruia i se atribuie oarecare efecte organice. [< fr. influx, cf. lat. influxus]. Vezi definitia »

BENELUX (Statele B.; Uniunea B.), uniune monetară și vamală constituită de Belgia, Olanda (Nederland) și Luxemburg, pe baza unei convenții din 1944 (intrată în vigoare în 1948) și transformată, în 1958, într-o uniune economică. Are sediul la Bruxelles. Vezi definitia »

BORDEAUX [bordó], oraș în SV Franței, port fluvio-maritim (c. 11 mil. t) pe Garonne; 640 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport internațional. Piață pentru vinuri. Șantiere navale. Metalurgie, constr. de mașini, prelucr. petrolului, produse chimice, textile, alim. (ciocolată). Universitate (1441). Monumente: ruine ale unui amfiteatru roman (sec. 3), biserica Saint André (sec. 11-15), biserica Saint Seurin (sec. 12), catedrală (sec. 12-15), Place Royale (sec. 18), palatul Rohan (sec. 18), ulterior primărie. Muzee. Așezare celtică cu numele de Burdigalla (sec. 3-1 î. Hr.), centru al prov. romane Aquitania (sec. 1-3) și apoi al diocezei Galliei (sec. 3). Orașul a fost succesiv cucerit de vandali (409), vizigoți (414) iar în 507 a intrat în componența Regatului Franc. Sub stăpînire engleză după căsătoria lui Eleanor de Aquitania cu Henric II (1154). În 1453 a revenit Franței. Vezi definitia »

flux și reflux expr. (er., înv.) act sexual. Vezi definitia »