PRECAÚȚIE, precauții, s. f. Atitudinea, comportarea omului precaut; băgare de seamă, prevedere, circumspecție, prudență. [Pr.: -ca-u-. – Var.: precauțiúne s f.] – Din fr. précaution, lat. praecautio, -onis. Vezi definitia »

HIPOCHINEZÍE s.f. (Biol.) Reducere a funcționării motorii a diferitelor organe cavitare sau a mușchilor striați. [Gen. -iei. / < germ. Hypokinese, cf. gr. hypo – sub, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

AGROLOGÍE s. f. Știință agricolă care se ocupă cu studiul solului ca rezultat al acțiunii factorilor naturali și cu influența pe care o are solul asupra plantelor; vechea denumire a agrotehnicii. – Din fr. agrologie. Vezi definitia »

ETERODOXÍE s.f. (Bis.) Credință contrară unei dogme. V. erezie. [Gen. -iei, var. heterodoxie s.f. / < fr. hétérodoxie, cf. gr. heteros – altul, doxa – părere]. Vezi definitia »

NEUROCRINÍE s. f. 1. vărsare directă a unei secreții interne într-un țesut sau organ nervos. 2. proprietate secretorie a unor celule nervoase. (< fr. neurocrinie) Vezi definitia »