LUMINĂȚÍE, luminății, s. f. (Înv.; urmat de un adj. pos.) Termen de reverență pentru o persoană de rang înalt, mai ales pentru un domnitor; înălțime, maiestate, mărie, domnie, excelență. – Luminat² + suf. -ie. Vezi definitia »

preamândríe, preamândríi, s.f. (înv.) putere de înțelegere profundă, înțelepciune deosebită; faptă, vorbă, manifestare plină de înțelepciune. Vezi definitia »

OVÁȚIE s.f. Onoruri acordate la romani unui comandant militar pentru o victorie; (la pl.) Aclamații, aplauze entuziaste manifestate față de cineva sau față de o acțiune, o inițiativă etc. [Gen. -iei, var. ovațiune s.f. / cf. lat. ovatio, fr. ovation]. Vezi definitia »

DETONÁȚIE s. f. 1. zgomot produs de o explozie; detunătură. 2. ardere extrem de rapidă a unei substanțe într-un spațiu închis, însoțită de o degajare instantanee de gaze și de un zgomot caracteristic. (< fr. détonation) Vezi definitia »

CRONOLOGÍE, cronologii, s. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu stabilirea epocilor și a datelor; succesiune în timp a evenimentelor (istorice); sistem adoptat pentru socotirea anilor. ♦ Listă care cuprinde o succesiune cronologică. – Din fr. chronologie. Vezi definitia »