RULÉTĂ s.f. 1. Panglică de pânză sau de oțel gradată, care se poate înfășura pe un ax metalic înăuntrul unei cutii plate și care servește la măsurarea distanțelor. 2. Obiect folosit în unele jocuri de noroc, format dintr-un disc împărțit în compartimente colorate și numerotate și dintr-o bilă care se învârtește odată cu discul, indicând la oprire numărul câștigător; (p. ext.) jocul însuși. 3. Mic instrument format dintr-o rotiță dințată, folosit în croitorie pentru desenarea tiparelor pe stofă, la tăierea aluatului etc. 4. Curba descrisă de un punct al unei curbe plane care se rostogolește fără alunecare pe o altă curbă fixă cu care este coplanară. [< fr. roulette]. Vezi definitia »

cólnă (cólne), s. f. – Șopron, acoperiș lîngă grajd, mai ales pentru a proteja plugul sau trăsura. Sl. koln(ic)a (Cihac, II, 70; Berneker 548; DAR), cf. ceh. kolna „magazie pentru trăsuri”, mag. kolna „cîrciumă”. Punctul de plecare este kolo „roată”, cf. colb, colac. De aici și colnic, s. n. (drum povîrnit, urcuș; deal, colină), cf. bg. kolnik „drum de care”; colnar, s. n. (monticul); și probabil, colnici, vb. (despre oi, a picoti, a moțăi; a hoinări); colniță, s. f. (colină; Trans., grajd). Vezi definitia »

MIÚȚĂ s. f. (Sport) 1. Mijloc de realizare a pregătirii fotbalistice (în fotbalul de performanță), constând din întrecerea a două echipe, formate din 5-7 jucători, pe un spațiu redus (de obicei de-a latul terenului) și cu porți de dimensiuni foarte mici (1 m. x 0,5 m.). 2. Întrecere amicală, cu scop distractiv, între două echipe create ad-hoc, desfășurată după regulile fotbalului. [Sil. mi-ú-] [def. (1) Encicl. Ed. Fiz. și a Sport. din Rom. – 2002] Vezi definitia »

COPROSCLERÓZĂ, s. f. Întărire excesivă a excrementelor în intestine. – Din fr. copropsclérose. Vezi definitia »

BĂNUIÁLĂ, bănuieli, s. f. Atitudine de neîncredere față de cineva sau de ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune. – Din bănui + suf. -eală. Vezi definitia »