TRÍPLU, -Ă adj. de trei ori mai mare, mai mult; întreit. ◊ din, cu trei părți. (< fr. triple, lat. triplus) Vezi definitia »

EPICÍCLU, epicicluri, s. n. Care se rostogolește fără să alunece în exteriorul și în planul unui cerc de bază fix. – Din fr. épicycle. Vezi definitia »

CLU s. n. partea cea mai reușită a unui spectacol, a unei serbări etc.; punct de atracție, de interes; haz, șic. (< fr. clou) Vezi definitia »

PENTÁCLU s. n. talisman în formă de pentagramă. (< fr. pentacle) Vezi definitia »

ANTETÍTLU s. n. text înaintea titlului unei cărți, denumirea instituției sub egida căreia apare, numărul seriei, numele colecției etc. (după fr. avant-titre) Vezi definitia »