MERITÁLĂ s.f. Internod. [< fr. mérithalle]. Vezi definitia »

omul manevră expr. (deț.) deținut descurcăreț, care știe să facă rost de tot ce are nevoie. Vezi definitia »

GEMÚLĂ s. f. 1. parte componentă a embrionului la plante, dintr-un buchet de frunzișoare învelite într-o teacă protectoare. 2. masă sferică, de celule nedife-rențiate, prin care spongierii se înmulțesc asexuat. 3. muguraș reproducător imaginat de Darwin pentru a explica ereditatea. (< fr. gemmule, lat. gemmula) Vezi definitia »

MURÍNĂ s.f. (La romani) Cupă făcută dintr-un minereu prețios, extrem de rar. [< lat. murrina < murra – mineral]. Vezi definitia »

FURBÚRĂ s. f. congestie și inflamație a copitei (la cai sau la boi), provocată de o răceală ori de oboseală. (< fr. fourbure) Vezi definitia »