Definita cuvantului hepatogen
HEPATOGÉN, -Ă, hepatogeni, -e, adj. (Med.) Care este produs de ficat. – Din fr. hépatogène.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu hepatogen
SPECIMÉN, specimene, s. n. Exemplar, model, exemplu care ilustrează un gen, o specie etc. – Fr. spécimen. Vezi definitia »
NITROBENZÉN s. m. Lichid uleios, gălbui, insolubil în apă, otrăvitor, cu miros de migdale amare, preparat prin nitrare din benzen și întrebuințat mai ales la fabricarea anilinei și a unor produse intermediare pentru industria coloranților. – Din fr. nitrobenzène. Vezi definitia »
TUSIGÉN, -Ă, tusigeni, -e, adj. (Med.) Care produce tuse. – Din fr. tussigène. Vezi definitia »
IZOCHIMÉN, -Ă I. adj. cu egală temperatură medie de iarnă. II. s. f. linie care unește punctele terestre cu aceeași temperatură medie în timpul iernii. (< fr. isochimène) Vezi definitia »
Sanogen înseamnă „ceea ce promovează sănătatea”. Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Editura Univers Enciclopedic, 1998 sanogenétic adj. m., pl. sanogenétici; f. sg. sanogenétică, pl. sanogenétice Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002 sanogenéză s. f., g.-d. art. sanogenézei Dicționar ortografic al limbii române, Colectiv, Editura Litera Internațional, 2002 SANOGENÉTIC, -Ă adj. Referitor la sanogeneză, care aparține sanogenezei. [Cf. fr. sanogénétique]. Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986 SANOGENÉZĂ s.f. Ramură a medicinii care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a populației, studiind mediul social ca factor patologic, influența locuinței și a condițiilor de muncă, fenomenele de urbanizare, de poluare etc. [Cf. fr. sangenèse < lat. sanus – sănătos, gr. genesis – naștere]. Dicționar de neologisme, Florin Marcu și Constant Maneca, Editura Academiei, București, 1986 SANOGENÉTIC, -Ă adj. referitor la sanogeneză. (< fr. sanogénétique) Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000 SANOGENÉZĂ s. f. ramură a medicinei care se ocupă cu asigurarea stării de sănătate a populației, studiind mediul social ca factor patologic, influența locuinței și a condițiilor de muncă. (< fr. sanogenèse) Marele dicționar de neologisme, Florin Marcu, Editura Saeculum, 2000 Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z