ORGANOGÉN, -Ă adj. 1. (despre elemente chimice) care intră în compoziția substanțelor organice animale sau vegetale. 2. (despre roci minerale etc.) de origine organică. (< fr. organogène) Vezi definitia »

DINAMOGÉN, -Ă adj. (Rar) Care sporește energia; stimulant. [Cf. fr. dynamogène]. Vezi definitia »

IZOCARÉN, -Ă adj. (Despre volumele unei nave scufundate în apă) Care sunt egale, dar de forme diferite. [Var. isocaren, -ă adj. / < fr. isocarène]. Vezi definitia »

BENZÉN s. m. hidrocarbură aromatică, lichid incolor, volatil, din gudronul de huilă și întrebuințată larg în industrie. (< fr. benzène) Vezi definitia »

CICLAMÉN [SI-] adj. inv., s. n. (de) culoare mov. (< fr. cyclamen) Vezi definitia »