HIPOLÓG, -Ă s.m. și f. (Rar) Specialist în hipologie. [< fr. hippologue]. Vezi definitia »

POLEMOLÓG, -Ă, polemologi, -ge, s. m. și f. Specialist în polemologie. – Din fr. polémologue. Vezi definitia »

SIALAGÓG, -Ă adj., s. n. (medicament) care mărește secreția salivară. (< fr. sialagogue) Vezi definitia »

POLÓG¹, poloage, s. n. 1. (Pop.) Cantitate de iarbă (sau de alte plante) cosită dintr-o singură mișcare de coasă; mănunchi de fân sau de grâu secerat (care urmează să fie adunat sau legat în snopi). ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a zăcea, a cădea) polog = a sta (sau a zăcea, a cădea) grămadă. 2. (Reg.) Întoarcere sau împrăștiere a fânului cosit (pentru a se usca). 3. (Reg.) Iarbă bună de cosit. – Din bg., scr. polog. Vezi definitia »

DECALÓG s. n. Cele zece porunci religioase și morale din Vechiul Testament, revelate de Dumnezeu lui Moise, pe muntele Sinai. – Din fr. décalogue. Vezi definitia »