mústră (mústre), s. f. – 1. Mostră, eșantion. – 2. (Trans.) Exercițiu militar. It. mostra › germ. Muster și, de aici, mag. mustra, cu sensul al doilea (Cihac, II, 517; Borcea 199; Gáldi, Dict., 146). Cu primul sens este dubletul lui mostră (mr. mostră), s. f. (probă), direct din it. sau prin intermediul tc. mostra, ngr. μόστρα (Graur, GS, VI, 330; Gáldi 212). Sensul al doilea (var. mustru și muștr, din rus. mustra, Sanzewitsch 205), cf. sp. muestra „inspecție; trupe gata de inspecție”. – Der. mustrului (var. muștrului), vb. (a face exerciții), din mag. mostrálni; mustreală, s. f. (înv., exercițiu); mustruluială, s. f. (exercițiu). Vezi definitia »

BRÚTĂ s.f. Om rău, crud, violent. [Pl. -te. / < fr. brute]. Vezi definitia »

PROLACTÍNĂ s. f. hormon lactogen din lobul anterior al hipofizei, care stimulează funcția corpului galben și lactația; luteotrofină. (< fr. prolactine) Vezi definitia »

GRAVÉLĂ s.f. (Med.) Calcul la rinichi sau la vezica urinară. [< fr. gravelle]. Vezi definitia »

precunoștínță, precunoștínțe, s.f. (înv.) cunoștință anticipată. Vezi definitia »