váliu s. m., art. valíul; pl. valíi, art. valíii (-li-ii) Vezi definitia »

COLÓDIU s. n. Soluție obținută prin dizolvarea nitrocelulozei într-un amestec de eter și alcool și care, prin evaporare, lasă o peliculă aderentă. – Din fr. collodion. Vezi definitia »

BRUDÍU, -ÍE, brudii, adj. (Reg.) Tânăr, nevârstnic. Vezi definitia »

CÚRIU s.n. Element radioactiv sintetic. [Pron. cü-riu, var. curium s.n. / < fr. curium, cf. Curie – fizician francez]. Vezi definitia »

IÓNIU s. n. element radioactiv, izotop al toriului. (< germ. Ionium, fr. ionium) Vezi definitia »