GEOTECTÓNIC, -Ă, geotectonici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geologiei care studiază structura scoarței terestre și cauzele mișcărilor și deformărilor pe care le suferă aceasta; tectonică. 2. Adj. Care aparține geotectonicii (1), privitor la geotectonică. [Pr.: ge-o-] – Din rus. gheotektonika. Cf. germ. Geotektonik. Vezi definitia »

ZOOTERAPEÚTIC, -Ă, zooterapeutici, -ce, adj. Referitor la zooterapie. [Pr.: -pe-u-] – Din fr. zoothérapeutique. Vezi definitia »

BENZÉNIC, -Ă, benzenici, -e, adj. (Despre corpuri sau grupuri moleculare) În a cărui compoziție intră benzenul; care aparține familiei benzenului. – Fr. benzénique. Vezi definitia »

PALEOECOLÓGIC, -Ă, paleoecologici, -ce, adj. Referitor la paleoecologie, de paleoecologie. [Pr.: -le-o-e-] – Din fr. paléoécologique. Vezi definitia »

OFTALMOSCÓPIC, -Ă adj. Referitor la oftalmoscopie. [< fr. ophtalmoscopique]. Vezi definitia »