SENZÁȚIE s.f. 1. Reflectare nemijlocită în conștiința omului a obiectelor și a fenomenelor lumii înconjurătoare ca urmare a acțiunii lor asupra organelor de simț; imagine subiectivă a realității obiective. ♦ Impresie; stare sufletească emotivă. ♦ A avea senzația că... = a simți, a i se părea că... 2. Impresie puternică provocată de cineva sau de ceva într-o colectivitate. ♦ Eveniment sau știre care provoacă o impresie foarte puternică, care surprinde. ♦ De senzație = senzațional; a face senzație = a produce o impresie foarte puternică, a face vâlvă. [Gen. -iei, var. senzațiune s.f. / cf. fr. sensation, lat. sensatio]. Vezi definitia »

ERITROLEUCEMÍE s. f. formă de leucoză constând în asocierea de poliglobulie și leucemie, care evoluează paralel; eritroleucoză. (< fr. érythro-leucémie) Vezi definitia »

PNEUMOPIELOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a bazinetului și a rinichiului după insuflația cu aer printr-o sondă ureterală. [Gen. -iei. / < fr. pneumopyélographie]. Vezi definitia »

CORTECTOMÍE s. f. rezecție a unei părți din scoarța cerebrală. (< fr. cortectomie) Vezi definitia »

OSIFICÁȚIE s. f. osificare. (< fr. ossification) Vezi definitia »