GOG, gogi, s. m. (Reg.) Băiat sau tânăr prost, tont. – Cf. Gogu (n. pr.). Vezi definitia »

MINCIÓG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, prinsă de un băț, folosită pentru aducerea la suprafață a peștelui prins cu năvodul sau cu undița; meredeu, ciorpac. [Pl. și: mincioáge] – Cf. ucr. misok „săculeț”. Vezi definitia »

MONOLÓG s. n. 1. scenă dintr-o lucrare dramatică în care vorbește un singur personaj. ◊ mică piesă comică recitată de un singur personaj. ◊ ~ interior = modalitate specifică prozei de analiză psihologică, în care un personaj introspectează propriile stări sufletești. 2. vorbire neîntreruptă a cuiva, fără a da timp altora pentru replici; soliloc. (< fr. monologue) Vezi definitia »

ETNOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în etnologie. (< fr. ethnologue) Vezi definitia »

HETEROLÓG, -Ă adj. (despre țesuturi, celule, seruri) care provine de la individ aparținând unei alte specii. (< fr. hétérologue) Vezi definitia »