MONOCULTÚRĂ, monoculturi, s. f. 1. Sistem de cultivare a aceleiași plante mai mulți ani în șir pe același teren. 2. Predominare a plantațiilor de un anumit fel, în cadrul unei țări, al unei regiuni etc. – Din fr. monoculture. Vezi definitia »

MONOXÍLĂ s.f. Ambarcație făcută dintr-un trunchi scobit. [< fr. monoxyle, cf. gr. monos – unic, xylon – lemn]. Vezi definitia »

parasínă s.f. (înv.) numele unei pânze groase. Vezi definitia »

MARICULTÚRĂ, mariculturi, s. f. Cultură (2) a unor plante și animale marine bogate în proteine; oceanicultură, acvacultură. – Din engl. mariculture. Vezi definitia »

GÚBĂ, gube, s. f. (Reg.) Sarică; suman (mițos). – Din magh. guba. Vezi definitia »