OMOFÓN, -Ă, omofoni, -e, adj. (Despre cuvinte, grupuri de cuvinte, silabe etc) Care se pronunță la fel cu alt cuvânt, grup de cuvinte, silabe etc., fără a se scrie identic. – Din fr. homophone. Vezi definitia »

PROLEGOMENON pl. prologomena s. n. un eseu sau o discuție critică menită să introducă și să interpreteze scopul și obiectivele unei lucrări de mari dimensiuni (un tratat sau o carte); introducere, preambul, prefață, preludiu, prolog, exordiu. [< participiul prezent pasiv neutru al gr. prolegein, „a spune anticipat”: pro-, „înainte” + legein, „a vorbi”] Vezi definitia »

ACOTILEDÓN, -Ă, acotiledoni, -oane, adj. Acotiledonat. – Din fr. acotylédone. Vezi definitia »

CALUTRÓN s. n. separator electromagnetic de izotopi. (< engl. calutron) Vezi definitia »

DRÓMON s.n. 1. (Ant.) Navă de transport. 2. Navă medievală de război cu vâsle. [< fr., gr. dromon]. Vezi definitia »