EPISILOGÍSM s.n. Silogism dintr-un polisilogism care are ca una din premise concluzia silogismului anterior (prosilogism). [Pl. -me, -muri. / cf. épisyllogisme < gr. epi – deasupra, syllogismos – silogism]. Vezi definitia »

PARTICULARÍSM² s. n. (Rar) Caracter intim, personal, specific al cuiva sau a ceva. – Particular + suf. -ism. Vezi definitia »

GESTUALÍSM s. n. direcție a expresionismului abstract, practicat în pictura americană, constând în înregistrarea cu fidelitate a tensiunii spirituale și fizice a autorului în momentul pictării. (< engl. gestualism) Vezi definitia »

TRUÍSM s. n. adevăr banal, evident, loc comun. (< fr. truisme) Vezi definitia »

INTELECTUALÍSM s. n. 1. Concepție potrivit căreia intelectul (rațiunea) este capabil(ă) de a înțelege lumea. 2. Doctrină potrivit căreia procesele afective și voliționale se reduc la cele intelectuale. 3. Doctrină care reduce actul moral la cunoaștere, considerând că înțelegerea binelui implică săvârșirea lui. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. intellectualisme. Vezi definitia »