DIPLEGÍE, diplegii, s. f. Paralizie bilaterală. – Din fr. diplégie. Vezi definitia »

DISTÍNCȚIE, distincții, s. f. 1. Deosebire, diferență. A face distincție. Fără distincție. 2. Finețe, eleganță în înfățișare și comportări. 3. Decorație sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite. [Var.: distincțiúne s. f.] – Din fr. distinction, lat. distinctio, -onis. Vezi definitia »

RADIOMETALOGRAFÍE s. f. ramură a metalografiei care studiază structura metalelor și aliajelor cu ajutorul radiațiilor X. (< fr. radiométallographie) Vezi definitia »

COMUNICÁȚIE s. f. 1. mijloc de comunicare între două puncte; legătură, contact (rutier, telefonic etc.) ◊ (pl.) ansamblu de infrastructuri care permite asemenea legături. 2. figură retorică prin care un orator sau autor se adresează auditoriului, respectiv cititorului, simulând a-l consulta cu privire la aprecierea unor fapte sau în legătură cu justețea unor afirmații ori argumente. (<fr. communication, lat. communicatio) Vezi definitia »

HIPEREMÍE, hiperemii, s. f. (Med.) Aflux de sânge într-un organ sau într-o anumită regiune a corpului. – Din fr. hyperémie. Vezi definitia »