preátcă (prétce), s. f. – Ac, bețișor care susține fagurele în stup. – Var. pretcă. Sb. pritka ‹ sl. pritĭkŭ (Tiktin; Conev 67). Este dubletul lui pritcă, s. f. (Banat, spiță la roată); preotcă (var. preutcă), s. f. (urdiniș); preoacă, s. f. (roi); pretcar, s. m. (sfredel). Vezi definitia »

BUCIÁRDĂ s.f. Ciocan, având pe fețele de izbire dinți în formă piramidală, folosit pentru a imprima pe fața pietrelor de construcție sau pe tencuieli adâncituri regulate. [Pron. -ciar-, pl. -de. / < fr. boucharde]. Vezi definitia »

MÁICĂ, maici, s. f. I. 1. (Pop.) Mamă. ♦ Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (mai) în vârstă; termen afectiv cu care o femeie se adresează copiilor ei sau unei persoane mai tinere. 2. Călugăriță; termen cu care cineva se adresează unei călugărițe. II. Fig. (Pop.) Izvor, cauză, origine. – Din bg., scr. majka. Vezi definitia »

ARNÍCĂ s. f. Plantă erbacee cu flori galbene-portocalii și fructe negricioase (Arnica montana). – Lat. lit. arnica. Vezi definitia »

scoțătúră, scoțătúri, s.f. 1. (înv.) ieșitură proeminentă. 2. (reg.) teren despădurit, pe care se mai văd încă butucii. Vezi definitia »