TRÁCTUS s. n. (anat.) ansamblu de fibre sau organe dispuse în serie. (< fr., lat. tractus) Vezi definitia »

ÁMBITUS s.n. Limitele extreme ale înălțimii sunetelor unei lucrări vocale sau instrumentale; întinderea unei voci sau a unui instrument. [Pl. -suri. / < germ. Ambitus, cf. lat. ambitus]. Vezi definitia »

Pus în ramă Vezi definitia »

ÓPUS¹, opusuri, s. n. (Muz.) Termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. [Scris și (prescurtat): op] – Din fr. opus, germ. Opus. Vezi definitia »

SUBPRODÚS s.n. Material obținut în procesul de fabricație al altui material: produs secundar. [Pl. -se, -suri. / < sub- + produs, după fr. sous-produit]. Vezi definitia »