JAPANOLOGÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii și civilizației japoneze. [Var.: japonologíe s. f.] – Din germ. Japanologie. Vezi definitia »

INTRADERMOREÁCȚIE, intradermoreacții, s. f. Reacție imună folosită pentru stabilirea diagnosticului în bolile infecțioase și pentru a cerceta susceptibilitatea organismului față de agenți toxici, față de antibiotice etc. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. intradermo-réaction. Vezi definitia »

EPISTEMOLOGÍE s. f. parte a gnoseologiei care studiază procesul cunoașterii din cadrul diferitelor științe; teorie a cunoașterii științifice. (< fr. épistémologie) Vezi definitia »

REPETÍȚIE s.f. 1. Repetare a unui cuvânt, a unei idei, a unei acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri la rând. ♦ Activitate depusă de interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unui concert. 2. Procedeu stilistic care constă în folosirea repetată a aceluiași cuvânt sau grup de cuvinte pentru a înviora expresia, întărind ideea. 3. (Jur.) Acțiunea de a cere prin justiție restituirea unei sume de bani plătite fără a fi datorată. [Gen. -iei, var. repetițiune s.f. / cf. fr. répétition, lat. repetitio]. Vezi definitia »

CERAMOLOGÍE s.f. Studiul ceramicii. [Cf. fr. céramologie]. Vezi definitia »