HURSÚZ, -Ă, hursuzi, -e, adj. (Pop.) V. ursuz. Vezi definitia »

AUTOBÚZ, autobuze, s. n. Automobil cu caroseria închisă sau parțial decapotabilă, suspendat pe șase până la zece roți pneumatice, întrebuințat pentru transportul urban sau interurban în comun al unui număr mare de pasageri. [Pr.: a-u-. – Var.: autobús s. n.] – După fr. autobus. Vezi definitia »

obúz (obúze), s. n. – Proiectil de artilerie. Fr. obus. – Der. obuzier, s. n. (gură de foc de artilerie), din fr. obusier. Vezi definitia »

MINIBÚZ s.n. Autobuz de dimensiuni reduse; microbuz. [< fr. minibus]. Vezi definitia »

uz (-zuri), s. n. – Întrebuințare. Lat. usus (sec. XIX). – Der. uza, vb., din fr. user; uzaj, s. n., din fr. usage; uzanță, s. f., din fr. usance; uzita, vb. (a folosi), după lat. usitatus; uzual, adj., din fr. usuel, lat. usualis; usucapiune, s. f., din lat. usucapio; uzufruct, s. n., din lat. usufructus; uzufructar, s. m., din fr. usufructaire; uzură, s. f., din fr. usure; uzurar, adj., din fr. usuraire; uzurpa, vb., din fr. usurper; uzurpator, adj., din fr. usurpateur. Vezi definitia »