păducheáriță, păducheárițe, s.f. (reg.) plantă semiparazită cu frunzele dințate și cu flori mici galbene; clocotici. Vezi definitia »

DIETÍNĂ, dietine, s. f. (Înv.) Adunare a deputaților dintr-o provincie a vechiului regat polonez. [Pr.: di-e-] – Fr. diétine. Vezi definitia »

PAGÓDĂ s. f. templu în formă de turn piramidal din mai multe construcții suprapuse, specific unor țări din Extremul Orient. (< fr. pagode) Vezi definitia »

SUBSTÁNȚĂ s.f. 1. Denumire generică dată corpurilor cu compoziție și structură chimică omogenă. ♦ Materie. 2. Categorie filozofică care desemnează esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, precum și ceea ce există de sine stătător. ♦ Substratul permanent al tuturor transformărilor. 3. (Fig.) Partea fundamentală, constitutivă a unui lucru: esență, esențial. [< fr. substance, cf. lat. substantia]. Vezi definitia »

pahíbă, pahíbe, s.f. (reg.) cusur, defect. Vezi definitia »