ÎMPROȘCĂTÚRĂ, împroșcături, s. f. 1. Împroșcare. 2. (Concr.) Urmă lăsată prin împroșcare; stropitură, pată. – Împroșca + suf. -ătură. Vezi definitia »

ARNÉZĂ s.f. Figură de stil prin care se scot în evidență însușiri legate de o anumită calitate omenească pentru a arăta că cineva este nedemn de această calitate. [< fr. arnèse, gr. arnesis]. Vezi definitia »

ȚIGĂNÍCĂ s. m. (Rar) Țigănuș. – Din țigan + suf. -ică. Vezi definitia »

SOÁCRĂ, soacre, s. f. Mama unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ◊ Soacră-mare = mama mirelui. Soacră-mică = mama miresei. – Lat. socra (= socrus). Vezi definitia »

APAȚĂ, com. în jud. Brașov, în lunca Oltului; 2.748 loc. (1991). Stație de c. f. Turn de cetate (sec. 14). Vezi definitia »