CÁLĂ¹, cale, s. f. 1. Încăpere în fundul unei nave și destinată încărcăturii acesteia; hambar (3). 2. Platformă ușor înclinată pe care se construiesc sau se repară nave. 3. Piesă prismatică din lemn sau din metal care se așază în fața roții unui vehicul spre a-l imobiliza. 4. Piesă în formă de prismă, de cilindru sau paralelipipedică, având o dimensiune foarte precisă, cu care se controlează dimensiunile pieselor în construcția de mașini. – Din fr. cale. Vezi definitia »

cioársă (gioarsă), cioárse, s.f. (pop.) 1. cuțit, coasă, topor, sabie care nu mai taie, sunt tocite și știrbite; custură, bleau, bordeac; (despre oameni) căzătură, babalâc, tombateră. 2. (reg.) arșic prăpădit, capră de joc roasă. Vezi definitia »

METÓPĂ, metope, s. f. Spațiu dintre triglifele frizei unui templu doric, închis cu o placă de piatră netedă sau decorată cu picturi sau cu basoreliefuri. – Din fr. métope, lat. metopa. Vezi definitia »

albeață s. f. sg. (intl.) 1. lenjerie de pat 2. argint; argintărie Vezi definitia »

SPERMATOGENÉZĂ s. f. proces de formare și maturare a gameților masculi din spermatogonii. (< fr. spermatogenèse) Vezi definitia »