HEMOGLOBINOPATÍE, hemoglobinopatii, s. f. (Med.) Nume generic al bolilor ereditare datorate hemoglobinei anormale. – Din fr. hémoglobinopathie. Vezi definitia »

cărăténie (cărăténii), s. f. – Raport, notă, relatare. În legătură cu sb. karati „a se certa”. Se folosește în Olt. Vezi definitia »

TETRAPLEGÍE s. f. paralizie a celor patru membre datorită leziunii măduvei spinării. (< fr. tétraplégie) Vezi definitia »

ABULÍE s.f. (Med.) Simptom psihic caracterizat prin lipsă de voință, inerție, nehotărâre. [Gen. -iei. / < fr. aboulie, cf. gr. a – fără, boule – voință]. Vezi definitia »

ELECTROGLOTOSPECTROGRAFÍE s. f. Metodă de stabilire a compoziției armonice a semnalelor vorbirii prin analiza impulsurilor obținute cu electroglotograful. – Din fr. électroglottospectrographie. Vezi definitia »