AUTODEMASCÁRE, autodemascări, s. f. Faptul de a se autodemasca. [Pr.: a-u-] – V. autodemasca. Vezi definitia »

imáre s.f. (înv.) murdărie, mânjire. Vezi definitia »

JELUÍRE, jeluiri, s. f. Acțiunea de a (se) jelui și rezultatul ei; plângere, tânguire, jeluială. ♦ (Concr.) Reclamație, jalbă. – V. jelui. Vezi definitia »

ZÉSTRE s. f. 1. Avere (mobilă sau imobilă) care se dă unei fete când se mărită. ♦ Bunuri pe care le aduce o călugăriță la intrarea ei în mănăstire. ♦ (Fam.) Totalitatea bunurilor care constituie averea cuiva. 2. Totalitatea bunurilor care constituie averea unei comunități, a unei instituții etc.; inventar. – Lat. dextrae „făgăduință solemnă”. Vezi definitia »

NEGÁRE, negări, s. f. 1. Acțiunea de a nega și rezultatul ei; contestare, tăgăduire. 2. (Fil.) Negație (2). ◊ Negarea negației = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănțuire de negații dialectice. – V. nega. Vezi definitia »