CERCURÉL cercurele, s. n. (Mai ales la pl.) Cerculeț (2). – Cerc + suf. -el. Vezi definitia »

CEFALOCÉL s.n. (Biol.) Denumire generică desemnând un ansamblu de meningocele și encefalocele. [< fr. céphalocèle]. Vezi definitia »

RÁȘPEL s.n. Pilă lată de oțel cu dinți mari, folosită pentru răzuirea lemnului. [Pl. -le, -luri. / < germ. Raspel]. Vezi definitia »

MISPICHÉL s.n. Sulfoarseniură naturală de fier. [< fr. mispickel]. Vezi definitia »

CRENÉL s. n. 1. deschizătură într-un zid de apărare care permite tragerea cu armamentul portativ sau observarea câmpului de luptă. ◊ deschizătură între două merloane alăturate ale zidului unei cetăți. 2. ornament la partea superioară a unui dulap, în special în goticul german, care imită crenelurile (1) unei fortificații. (< engl. crenel, după fr. créneau) Vezi definitia »