ENEOLÍTIC s.n. Epoca de tranziție de la neolitic la epoca bronzului, caracterizată prin întrebuințarea uneltelor de aramă curată. // adj. Care aparține acestei epoci. [Pron. -ne-o-. / < fr. énéolithique, cf. lat. aeneus – de aramă, gr. lithos – piatră]. Vezi definitia »

RISTÍC s. n. (În sintagma) Gogoașă de ristic = gogoașă bogată în tanin, care se formează pe frunzele și pe ramurile tinere al unor stejari, în urma înțepăturii făcute de o specie de viespe, și care se întrebuințează în medicină sub formă de tinctură, în industria chimică și în industria tăbăcăriei. – Din tc. rastik, ngr. rastiki. Vezi definitia »

CITOGENÉTIC, -Ă, citogenetici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramură a geneticii care studiază componenții celulari ai eredității, precum și consecințele medicale și evolutive ale anomaliilor cromozomiale. 2. Adj. Al citogeneticii (1), de citogenetică. – Din fr. cytogénétique. Vezi definitia »

ȚÂRCÓVNIC, țârcovnici, s. m. Persoană care are în grijă curățenia și buna rânduială a unei biserici; p. ext. cântăreț, dascăl de biserică. – Din sl. crŭkovřnikŭ. Vezi definitia »

SURÁTIC, -Ă, suratici, -ce, adj. (Pop.) Care bate în sur, suriu. [Var.: surátec, -ă adj.] – Din sur + suf. -atic. Vezi definitia »