ÚLTIM, -Ă adj. cel din urmă. ♦ ă oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă știri sosite la redacție. (< lat. ultimus, it. ultimo) Vezi definitia »

hârșím s.m. sg. (înv.) veste, pomină, nume-rău, buh. Vezi definitia »

ATERONÍM s. n. grup de asteriscuri (urmând după o majusculă) care înlocuiesc un nume. (< fr. astéronyme) Vezi definitia »

munegím s.m. (înv.) astrolog. Vezi definitia »

HAGIONÍM s. m. nume de sfânt. (< fr. hagionyme) Vezi definitia »