DIAMINOFENÓL s.n. (Chim.) Derivat al pirogalolului, al cărui clorhidrat este folosit ca revelator în fotografie. [Pron. di-a-. / < fr. diaminophénol]. Vezi definitia »

REGOSÓL s. n. sol în stare incipientă de formare, care ia naștere din depozite sedimentare. (< fr. régosol) Vezi definitia »

MINISPECTÁCOL s. n. spectacol de proporții reduse. (< mini¹- + spectacol) Vezi definitia »

știol, știóluri, s.n. (reg.) 1. galerie de mină. 2. locul pe unde se intră în mină. 3. peșteră. 4. horn, coș. 5. partea de deasupra a cuptorului țărănesc, pe care se șede sau doarme. Vezi definitia »

pol (póli), s. m. – 1. (Înv.) Jumătate. – 2. Monedă de aur de 20 de franci și apoi de 20 de lei. – 3. Douăzeci de lei. Sl. polĭ (Cihac, II, 274), invariabil cu primul sens. Cel de al doilea se explică de obicei prin rus. poluimperial „napoleon” (Tiktin, Scriban) explicație care nu ia în seamă că napoleonul trebuie să valoreze zece franci. După Pușcariu, Dacor., I, 602, din Napoleon, prin intermediul ngr. ἔνα(να)πολεόνι; dar tot așa se numeau și ludovicii de aur. Mai probabil, s-a numit așa la început o monedă de aur diferită, cf. engl. half crown, rus. polùcha „jumătate de monedă”. – Der. polidor, s. m. (Arg., douăzeci de lei), formație glumeață în care pare prezentă ideea de „aur” (după ipoteza de nesusținut a lui Pașca, Dacor., IX, 328, de la Polidor, fiul lui Priam, cf. Graur, BL, V, 224); polcă, s. f. (dans), din ceh. polka, pulka, parțial prin intermediul fr. polka; cf. polturac. Vezi definitia »