MIERLÚȚĂ², mierluțe, s. f. Plantă erbacee cu flori albe în formă de steluțe și cu tulpina ramificată, formând tufe dese (Alsine verna). – Cf. germ. dial. Miere. Vezi definitia »

vitrină, vitrine s. f. chip, față, figură. Vezi definitia »

HERȚIÁNĂ, herțiene, adj.f. (În expr.) Unde (sau raze) herțiene = unde electromagnetice prin care se face transmisiunea radiofonică. [Pr.: -ți-an] – Fr. hertzien. Vezi definitia »

paraleásă, paralése, s.f. (înv. și reg.) 1. oală mică. 2. toartă. Vezi definitia »

NACÉLĂ, nacele s. f. 1. Cabină (deschisă) atârnată de un balon pentru a transporta echipajul, lestul, instrumentele etc. ♦ Cabină metalică închisă în care se află echipajul și motoarele unui dirijabil. 2. Vas de laborator de formă alungită, folosit pentru calcinări. – Din fr. nacelle. Vezi definitia »