ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton. Vezi definitia »

COLÓN² s. m. unitatea monetară în Costa Rica și în Salvador. (<fr., sp. colon) Vezi definitia »

MEGACOLÓN s. n. Dilatare pronunțată a intestinului gros, dobândită sau congenitală. – Din fr. mégacôlon. Vezi definitia »

FON s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a intensității sunetelor, apreciată după senzația sonoră pe care o produce. [< fr. phone]. Vezi definitia »

VITRÓN s.n. Fibră de sticlă obținută prin filare. [Nume comercial, cf. lat. vitrum – sticlă]. Vezi definitia »