EXECRÁȚIE s.f. (Rar) Oroare, repulsie. ♦ Persoană sau lucru care inspiră acest sentiment. [Gen. -iei, var. execrațiune s.f. / cf. fr. exécration, lat. execratio] Vezi definitia »

MICROPSÍE s. f. tulburare a vederii, datorită căreia obiectele sunt percepute mai mici decât în realitate. (< fr. micropsie) Vezi definitia »

CEROMETRÍE s. f. metodă de analiză chimică cantitativă. (< fr. cérometrie) Vezi definitia »

HISTEROMETRÍE s.f. (Med.) Cateterism al uterului cu ajutorul histerometrului. [Gen. -iei. / < fr. hystérométrie, cf. gr. hystera – uter, metron – măsură]. Vezi definitia »

BRADIKINEZÍE (‹ fr. {i}; gr. bradys „lent” + kynesis „mișcare”) s. f. Încetinire patologică a mișcărilor voluntare întîlnită în unele tulburări psihice, encefalită etc. Vezi definitia »