ÓRGĂ s. f. 1. instrument muzical complex, cu claviatură, bazat pe un sistem de tuburi sonore, în care sunetele se produc prin trecerea unui curent de aer sub presiune. ♦ ~ de lumini = a) set de becuri diferit colorate, cu aprindere și intensitate comandate electronic. b) totalitatea dispozitivelor de comandă a aparatelor de iluminat într-o sală de spectacol, într-un platou de filmare sau de televiziune. 2. ~ geologică = ansamblu de coloane verticale în unele roci, prin fisurare. ◊ susținerea unei lucrări miniere subterane cu stâlpi așezați unul lângă altul. (< fr. orgue) Vezi definitia »

năpădeálă, năpădéli, s.f. (înv.) 1. năpădire. 2. cuprindere din toate părțile, învăluire; năpădire. Vezi definitia »

STEWARDÉSĂ, stewardese, s. f. Femeie care face parte din personalul de bord al unui avion, având sarcina de a îndruma și de a servi călătorii. [Pr.: stiu-ar-] – Din engl. stewardess. Vezi definitia »

DUDÚCĂ, duduci, s. f. Termen de politețe care se dădea altădată fetelor și femeilor tinere de la oraș. – Cf. tc. dudu „doamnă armeancă sau grecoaică”. Vezi definitia »

OVALBUMÍNĂ s. f. albumina din albușul de ou. (< fr. ovalbumine) Vezi definitia »