drog (dróguri), s. n. – Stupefiant. Fr. drogue. – Der. drogherie, s. f., din fr. droguerie; droghist, s. m., din fr. droguiste; droga, vb. (a administra droguri). Vezi definitia »

FITOPATOLÓG, -Ă, fitopatologi, -ge, s. m. și f. Specialist în fitopatologie. – Din fitopatologie (derivat regresiv). Vezi definitia »

NEUROLÓG, -Ă s. m. f. medic specialist în neurologie. (< fr. neurologue) Vezi definitia »

APOLÓG, apologuri, s. n. Scurtă povestire (în versuri sau în proză) care cuprinde o învățătură morală practică, prezentată în formă alegorică. V. fabulă. – Din fr. apologue, lat. apologus. Vezi definitia »

TEHNOLÓG s. m. specialist în tehnologie. (< fr. technologue) Vezi definitia »