sîrg s. n. – Silință, străduință. Probabil din sl. usrŭdije „străduință”, cf. osîrdie, prin intermediul sb., cf. sb. srgati se „a se îngrămădi”, srg „prăjină pentru uscat rufele”, srdačka „mosorelul suveicii”. Pare a fi dubletul lui sîr,. s. n. (Banat, grijă), der. nisîruință, s. f. (Banat, neglijență). Explicația bazată pe mag. sürgős „grăbit”, care derivă tot din sl. usrŭdije (Cihac, II, 321; Gáldi., Dict., 96), este incertă. Der. sirgui, vb. (înv., a forța, a constrînge; înv., a se zori; refl., a-și da silința, a se forța); sîrguință (var. sîrguială), s. f. (silință, străduință); sîrguitor (var. sîrguincios), adj. (activ, harnic). Vezi definitia »

CHIRÚRG, chirurgi, s. m. Medic specialist în chirurgie. [Var.: (înv.) hirúrg s. m.] – Din lat. chirurgus, germ. Chirurg. Vezi definitia »

pirg¹, pírguri, s.n. (înv.) turn (de apărare). Vezi definitia »

-URG Element secund de compunere savantă cu semnificația „creator”; „lucrător”. [Cf. it. -urgo, fr. -urge < gr. -ourgos]. Vezi definitia »

CHIRÚRG s.m. Medic specialist în chirurgie. [Var. hirurg s.m. / cf. gr. cheirourgos, lat. chirurgus, germ. Chirurg]. Vezi definitia »