HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

DENDROCLIMATOLOGÍE s. f. metodă de studiere a paleoclimatelor prin cercetarea grosimii inelelor anuale de creștere ale arborilor. (< fr. dendro-climatologie) Vezi definitia »

MĂCELĂRÍE, măcelării, s. f. 1. Prăvălie în care se vinde carne; căsăpie, meserniță. 2. (Înv.) Măcel. – Măcelar + suf. -ie, (2) din măcelări. Vezi definitia »

ALUMINOTERMÍE s. f. Procedeu de sudare a metalelor la temperatură înaltă obținută prin arderea unui amestec de pulbere de aluminiu cu un oxid metalic. – Fr. aluminothermie. Vezi definitia »

CONSIDERÁȚIE s. f. 1. stimă, respect. 2. motiv, considerent, rațiune. ♦ a avea (sau a lua) în ~ = a ține seama de..., a avea în vedere. 3. părere, reflecție, idee. (< fr. considération, lat. consideratio) Vezi definitia »