LECÍTĂ, lecite, s. f. Vas grecesc de ceramică, de formă cilindrică alungită, cu gâtul strâmt, cu gura în formă de pâlnie și cu o singură toartă, folosit pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor. [Var.: lecít s. n., în DN lechitos s. n.] – Din fr. lécythe. Vezi definitia »

ȘANTÉZĂ s.f. (Franțuzism) Cântăreață de varieteu. [< fr. chanteuse]. Vezi definitia »

MIOÁRĂ, mioare, s. f. Oaie tânără de la vârsta de l an până la 2 ani; p. gener. oaie. ♦ (Adjectival; despre oi) Tânără. [Pr.:-mi-oa-] – Mia + suf. -ioara. Vezi definitia »

TUNÍCĂ s. f. 1. cămașă albă de lână cu mâneci scurte sau fără mâneci, purtată de vechii romani. 2. haină bărbătească de uniformă. 3. (anat.) membrană fibroasă care învelește unele organe ale corpului. ◊ membrană care acoperă corpul unor animale marine. ◊ înveliș membranos al unui organ vegetal. (< lat. tunica, fr. tunique) Vezi definitia »

RENÚRĂ s. f. (tehn.) canelură. (< fr. rainure) Vezi definitia »