MÁPĂ¹, mape, s. f. 1. Obiect de birou făcut din carton, din pânză, din piele etc., uneori acoperit cu hârtie sugativă, în care se țin hârtii, foi volante etc.; dosar special în care se păstrează hârtii, desene, acte etc.; copertă de protecție în care se ține o carte, un mecanism etc. 2. Servietă (plată), de obicei cu mai multe despărțituri. ♦ Plic gros, în interiorul căruia sunt 10-12 plicuri mai mici, împreună cu hârtia de scris necesară. – Din germ. Mappe. Vezi definitia »

de baltă expr. 1. de calitate inferioară. 2. penibil. Vezi definitia »

mátiță, mátițe, s.f. (reg.) 1. matcă, fundul adânc al năvodului. 2. locul unde se strânge peștele. 3. cadru metalic al pietrei de inel. Vezi definitia »

SUBÁRBĂ s. f. 1. parte a maxilarului unui cal, pe sub care se trece căpăstrul. 2. (mar.) parâmă care susține bompresul. (< fr. sous-barbe) Vezi definitia »

SUPRATÓNICĂ s. f. (Muz.) Treapta a doua a modului major și minor; acordul acestei trepte. – Supra- + tonică (după fr. sur-tonique). Vezi definitia »